Aminapepa's Blog











{Aprilie 21, 2011}   Pastele pe glob

Pastele in America de Nord

      Pastele in America de Nord este asemanator cu cel sarbatorit de romani. Familiile americane se aduna sambata dinaintea zilei de Paste si incondeiaza ouale. Potrivit traditiei, Iepurasul de Pasti va lasa fiecarei familii cu copii, cate un cos de Pasti, plin cu oua de ciocolata si alte bunatati pentru fiecare copil din casa. Unele familii organizeaza adevarate „vanatori de comori”, copiii pornind in cautarea oualor de ciocolata aduse de iepuras.

Pastele in Franta

      Franta, leaganul crestinatatii, sarbatoreste cu mult fast sarbatoarea Pastelui. Inca de la inceputul acestei sarbatori, intraga tara este cuprinsa de euforie. Toate magazinele si sediile comerciale sunt impodobite cu iepurasi, pui, clopote si pesti din ciocolata.
„Pesti de aprilie” – Principala diferenta fata de celelalte tari europene: in Franta, iepurasul este inlocuit cu pesti si clopotei. Pestii francezi de Paste poarta denumirea de „Pesti de aprilie”. Acesti pesti isi fac aparitia in casele franceze inca de la 1 aprilie, copiii incercand sa ii pacaleasca pe adulti lipidu-le pe spate hartii cu pesti desenati.
„Clopotele zburatoare” – O alta traditie importanta in Franta este denumita „Clopotele zburatoare”. Catolicii francezi cred ca in Vinerea Mare toate clopotele zboara la Vatican , intorcandu-se in prima zi de Paste, aducand cu ele o multime de oua de ciocolata. Respectand aceasta traditie, clopotele nu mai bat din Vinerea Mare si pana in prima zi de Paste.
Copiii se implica intr-un joc in care arunca ouale in aer. Primul care a scapat oul, a pierdut concursul.

Pastele in Suedia

      Saptamana Mare incepe cu Duminica floriilor, pentru a celebra intrarea lui Iisus in Ierusalim. Oamenii obisnuiesc sa duca la biserica crengi de salcie, care tin locul celor de laur.
Exista si superstitii legate de aceasta perioada: se crede ca vrajitoarele au o putere deosebita in aceasta perioada, in special cele de magie neagra. Cu o zi inainte de Paste, baietii si fetele se imbraca in vrajitoare si merg la vecini carora le lasa vederi de Paste, pentru care primesc bani sau dulciuri. In partea de vest a tarii exista obiceiul sa se lase scrisoarea in cutia postala sau sub usa, expeditorul ramanand necunoscut. Ouale fierte, frumos colorate, sunt neaparat incluse in meniul suedezilor in aceasta perioada.

Pastele in Grecia

      In Grecia se organizeaza numerose evenimente de celebrare a Pastelor, evenimente de la care nu pot lipsi ingredientele specifice: miel, paine, oua si salate.
Exista obiceiul ca oamenii sa plece de la biserica tinand in mana lumanarea aprinsa. Se spune ca lumina aduce noroc daca nu se stinge pina acasa. In aceste zile se mananca o paine speciala, numita painea lui Iisus. In centrul paini este marcata o cruce, iar pe margini este decorata cu ornamente sub forma de oua. Masa de Paste incepe duminica dupa-amiaza, prelungindu-se pina spre seara.

Pastele in Germania

      Se crede ca termenul german „Ostern” vine de la o zeita anglo-saxona din antichitate numit „Eastre”, „Eostre”, ori „Ostara”.
Copaci de Paste, copacei micuti sau ramuri, impodobiti cu ou, au facut parte mult timp din sarbatoarea germana a Pastelui. Din sarbatoare face parte si masa bogata de Pasti, dupa un post sever.
De Pasti copiii joaca un joc: se intrec in rostogolirea oualor colorate pe pante din iarba sau le ciocnesc la capetele ascutite si copilul al carui ou nu s-a spart, il obtine si pe cel spart.

Pastele in Ungaria

      Saptamana care precede Pastele este pentru gospodari si gospodine o perioada foarte incarcata, acestia ocupandu-se de curatenia de primavara si coptul prajiturilor traditionale. La sate, ouale fierte sunt vopsite in diverse culori si pictate de mana cu diverse motive geometrice si florale. In Duminica Pastelui copiii gasesc sub pat cadourile de Paste; urmeaza un mic-dejun traditional alcatuit din ou de Paste, sunca si kalács, un fel de pâine dulce cu ou, nuci si ciocolata fierbinte. Credinciosii poarta prin parohie statuia lui Iisus si bannere religioase, intonand imnuri religioase.
A doua zi de Pasti, baietii stropesc fetele cu parfum sau cu apa parfumata si isi ureaza noroc unii altora, iar fetele ii recompenseaza cu oua vopsite. Este o zi a ospitalitatii, cand vizitatorii sunt mai mult decat bine-veniti.

Pastele in Bulgaria

      Ouale de Pasti se vopsesc in Joia Mare si fiecare crestin duce un astfel de ou la biserica. Dupa ce este sfintit, fiecare gospodar isi ingroapa oul in vie, despartindu-se astfel, simbolic, de toate relele si necazurile pe care le-a avut in anul trecut. In Vinerea Mare se cumpara oale si farfurii noi si se planteaza dovlecei, pentru ca noua recolta sa fie mai „dulce”. Fetele tinere fac, pentru prima data in viata lor, gogosi cu miere si zahar.
Dupa Liturghia de Inviere, fiecare sparge cate un ou rosu de zidurile bisericii, ritual care continua acasa, unde ouale sunt ciocnite intre membrii familiei. Se spune ca acela care a ramas pana la sfarit cu oul intact va avea un an norocos, plin de bucurii.

Pastele in Australia

      Familiile australiene participa in diferite orase la tot felul de festivitati organizate cu prilejul celebrarii Sfintelor Pasti care, in Australia marcheaza sfarsitul sezonului de vara. O noutate o reprezinta aceea legata de Iepurasul de Pasti. Pentru australieni nu el este simbolul national ci, Bilby, un membru al unei familii de omnivori marsupiali (adica, un cangur). Bilby este personajul care face an de an din Sarbatoarea de Pasti un prilej de bucurie intensa.




Curiozitati geologice din cele 7 continente ale lumii

    Oare minunile nu vor inceta niciodata? Probabil ca nu, Pamantul a avut 5 miliarde de ani pentru a se sculpta el insusi in splendori spectaculoase si cu siguranta, opera nu este terminata. Pentru moment insa, haideti sa facem o mica excursie prin cele 7 continente ale lumii pentru a gasi cele mai minunate opere de arta naturala ale planetei noastre.

 

Peisajul Arch, Utah, America de Nord

Peisajul Arch, Utah, America de Nord

    Punctul culminant al Gradinii Diavolului, o zona de arcuri protejata de Parcul Natural, ce explodeaza in abundenta de arcade din gresie naturala spectaculoase, acest peisaj masoara 88 metri, aflandu-se in aerul uscat din Utah desert uscat. Un fapt amuzant despre acest arc: unii spun caindicatoarele pentru Peisajul Arcelor si Arcul delicat din apropiere s-au schimbat in mod accidental. Aceasta poate fi adevarat – primul este vizibil mai „delicat” decat acesta din urma.

    Sculptate treptat, in mii de ani, de catre nisipul suflat de vant si de furtunile rare din desert, Peisajul Arcul este un testament in continua evolutie al ritmului inexorabil in ceea ce priveste schimbarile geologice – ce au partea lor intunecata. Vizitatorii arcelor din Parcul Natural ar trebui sa  fie atenti, deoarece s-au observat recent caderi de pietre din partea inferioara a arcului, ceea ce a dus la intrebarea cu privire la cat de mult timp va mai rezista aceasta minune naturala uimitoare pentru a fi apreciata.

Salar de Uyuni, Bolivia, America de Sud

    Salar de Uyuni este un lac de sare secat, situat la 3048 de metri inaltime, in Muntii Anzi ai Boliviei, fiind de 25 de ori mai mare decat suprafata intinsa de sare Bonneville din SUA. Se estimeaza ca aproximativ 10 miliarde de tone de sare atesta dimensiunea anticului lac Minchin, acum in mare parte evaporat in aerul de munte uscat. Sarea nu este principalul factor al faimei lui Salar de Uyuni. Atunci cand vin ploile, sarea plata devine cea mai mare oglinda naturala a lumii. 

    Superficialitatea apei, combinate cu linistea aerului de munte pot deconcentra brusc vizitatorii, fortati sa se intrebe incotro se urca. In ciuda locului izolat, Salar de Uyuni gazduieste un numar semnificativ de turisti care pot sta intr-un hotel de sare.

Ochiul Saharei, Mauritania, Africa

    De asemenea, cunoscut ca Structura Richat, acest afloriment straniu, sub forma de ochi in vestul Saharei a fost practic necunoscut pana in epoca spatiala, cand astronautii au spionat ceea ce parea a fi un ochi imens ce se uita inapoi la ei! La incepit s-a crezut ca era un crater de meteor, acest spatiu de 50 km latime poate fi de fapt, nimic mai mult decat eroziunea rocii.

    Orice ar fi, structura Richat a atras imaginatia artistilor, ecologistilor si naturalistilor, care vad giganticul „ochi”, ca un simbol al planetei noastre si a capacitatii sale de a soca, surprinde si uimi chiriasii sai cei mai recenti, umanitatea.

 
 



Revelion 2010: 5 sugestii pentru un revelion memorabil

Clasic,cool, scump si departe: Revelion la New York, pentru a prinde momentul glorios al trecerii in noul an in traditionala imbulzeala din Times Square, cu un milion de oameni uitandu-se simultan in sus, la ecranele luminoase, apoi pupandu-se… doi cate doi, cate trei sau mai multi, depinde cum apuca si cat au baut inainte!

Bine de stiut: a astepta sosirea noului an in Times Square e o distractie asa de traditionala si de populara, incat o gramada de lume vrea sa aiba parte de ea, motiv pentru care locul cu pricina este asaltat efectiv de hoarde dezlantuite de turisti si localnici, multi – cata frunza, cata iarba. Calatorii incercati recomanda: sa te duci cu cateva ore inainte, ca sa prinzi un loc bun (!); sa ai grija sa mergi la toaleta si apoi sa nu bei prea multe lichide – nici spirtoase, nici din celelalte -, sa te inarmezi cu foarte-foarte multa rabdare in cele cateva ore cat stai la inghesuiala in niste tarcuri metalice, pazite de politisti (asta dupa ce ai trecut de controale). Asta e. Vrei New York? Vrei revelion in Times Square? Du-te, dar macar sa stii ce te asteapta.

Cost: un sejur de opt zile, cu cazare si mic dejun in hotel de 4 stele – in jur de 2.300 de euro / persoana.

Mai putin clasic, dar tot cool, scump si departe; in plus – exotic: Revelion in Venezuela. Jungla, pasari exotice, plimbari cu barca prin delta fluviului Orinoco… te uiti cum confectioneaza bastinasii pirogi si te gandesti cu nostalgie la sarmalele facute de mama.

Dupa aceea, te mai inviorezi un pic auzind ca vei petrece noaptea dintre ani pe o insula frumoasa din Caraibe. Pana acolo mergi cu trei mijloace de transport (barca plus autocar plus avion) si, odata ajuns acolo si cazat la un hotel elegant, nu-ti mai ramane decat sa astepti sa vina miezul noptii, intr-o mare de distractii.

A doua zi, dupa ce te trezesti, cam buimac dupa atata mancare (da’ parca tot mai buna era o sarma, eh…) si bautura, ti se ofera din nou niste privelisti frumoase, rezervatii, pasari exotice (iar?), ma rog, sunt multe lucruri minunate de vazut in natura de la tropice.

Si uite asa trece timpul, cele doua saptamani de vacanta – cu Revelionul la mijloc – se duc ca un vis, iar la intoarcere povestesti, entuziasmat si mandru, ce grozav a fost, in vreme ce infuleci, fericit, sarmale (nu s-au stricat, ca in Romania e frig iarna, si mama ti-a pastrat si tie cateva, ca stia ca o sa-ti fie pofta.)

Cost: un sejur de doua saptamani, incluzand transportul si multe excursii, te poate duce la aproximativ 5.000 euro/persoana. Dar exista si optiuni (mult) mai ieftine, care presupun mai putine vizite prin rezervatii si pe la alte obiective turistice.

Super-cool, modern, scump si… in miscare: Revelion la Londra, in tren – un tren britishelegant, care pleaca din gara londoneza Victoria (vezi sa te imbraci frumos, nu cum te imbraci tu de obicei cand mergi cu trenul, ca asta nu-i un personal d-ala de facut naveta).

Trenul porneste la 19.30, merge pe un traseu circular si te readuce la gara Victoria la ora 1.15. In acest rastimp, ti se serveste o cina cu cinci feluri de mancare, plus vin si sampanie, lumea devine tot mai vesela, vine Anul Nou, urmeaza numaratoarea inversa, pupaturi, imbratisari etc.

Tocmai cand incepi sa te simti mai bine, trebuie sa cobori, dar nu-i nimic, speram ca ai fost precaut si ti-ai facut rost de un loc de cazare. Ar fi culmea sa dormi in gara, dupa ce ai dat cateva sute de euro ca sa intampini Anul Nou in tren.

Cost: 520 euro / persoana.

Modern, departe si scump: revelion in Dubai. Piscina, camile, plaja… nu prea seamana cu Anul Nou iernatic cu care am crescut mai toti.

In prima zi a anului, dupa ce va treziti din somnul prelungit si mahmureala, va puteti inviora cu o partida de ski pe nisip, un safari in desert cu jeep-ul sau o plimbare pe camila. Sau, daca nu puteti fara zapada de Anul Nou (da’ atunci de ce va duceti in Dubai?) puteti schia pe partia acoperita din celebrul Ski Dome.

Cost: un sejur de opt zile, cu cazare (mic dejun inclus) intr-un hotel de 5 stele te duce la 1.300 – 1.500 euro / persoana.

Inedit: Revelion in Franta. Nu va grabiti sa ziceti: „Ce-i asa inedit la un Revelion in Franta, ca Revelionul laParis e deja ceva banal?” Fiti si voi mai deschisi la minte si o sa vedeti ca exista si alte optiuni.

Daca ne extindem cautarile – nu departe rau, in imprejurimile Parisului – putem gasi oferte originale. De pilda, nu va ispiteste un Revelion medieval, intr-un castel adevarat? Se organizeaza asa ceva la castelul Tour du Moulin, la 40 de km de Paris. Te inscrii cu ceva vreme inainte; daca n-ai costum, da-le de stire ca vrei sa inchiriezi unul si iti fac ei rost si apoi, du-te si distreaza-te ca in vremurile vechi.

Daca esti mai impiedicat, fa bine si du-te de la ora 6 seara, ca sa prinzi cursul de dans medieval, sa inveti cativa pasi si sa exersezi o ora-doua, ca sa nu te faci de cacao ras cand o fi la o adica. Dupa care… ospat medieval, muzica, bal, ospat, jonglerii, foc de artificii (chiar o fi existat asa ceva in Evul Mediu?), ospat, bautura, ospat, farse medievale… hai, ca s-ar putea sa fie chiar haios. Pe vremea aceea, oamenii stiau sa se distreze, nu gluma. Cred si eu, daca abia traiau vreo treizeci de ani, si aia – vai de ei.

Cost: participarea la Revelionul medieval costa 115 euro de persoana, la care trebuie sa adaugati, bineinteles, niste costuri de cazare undeva si de mancat ceva. Descurcati-va, stati si voi pe la prieteni (daca n-aveti, faceti-va: Revelionul medieval e un prilej bun).

Voi unde o sa va petreceti noaptea dintre ani?




Bijuterii ale Romaniei in Patrimoniul UNESCO (III)

Au fost mai multe. Unele au fost macinate de istorie. Altele, cam 150, au ramas in picioare. Dintre acestea, sapte (deocamdata) au fost recunoscute ca fiind comori ale umanitatii si au intrat in Patrimoniul UNESCO. Povestea sasilor transilvani a inceput in secolul al X-lea, odata cu actiunea de cucerire maghiaravoievodatelor romanesti din Ardeal. Pentru a-si intari autoritatea asupra teritoriilor cucerite si pentru a asigura apararea acestora, regalitatea maghiara a apelat la colonizarea zonei cu noi populatii. Printre acestea s-au numarat si sasii, sositi din regiunile FlandreiSaxoniei si Rinului. Treptat, colonistii sasi au capatat privilegii asupra teritoriilor unde s-au asezat. Initial spatii de rugaciune,bisericile sasesti au inceput sa fie fortificate odata cu aparitia pericolului navalirilor turcesti si tataresti.Lacasurile de rugaciune, situate, prin traditie, in centrul obstii, au dobandit si functia de adapost al comunitatii. Au fost construite, cu tenacitate si pricepere, ziduri de aparare, turnuri fortificate, bastioane si drumuri de straja. La vreme de restriste, bisericile astfel intarite puteau adaposti intreaga populatie. Tot acolo erau dosite proviziile si uneltele de lucru.

In curtea interioara a bisericilor au fost construite locuinte de tip fagure , lipite de zidul de aparare. Fiecare familie avea locul sau bine stabilit in interiorul fortificatiei si, in unele cazuri, locul acela se transmitea in familie, din generatie in generatie. Lucrurile pareau sa se eternizeze, in intelesul bun al cuvantului – cu trecerea timpului, comunitatile sasesti deveneau din ce in ce mai puternice, din ce in ce mai prospere si mai influente. Prima mare lovitura a venit odata cu incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial, cand populatia saseasca a avut mult de suferit de pe urma autoritatilor comuniste nou-instalate. Pentru sasii care nu au murit in razboi, au urmat exproprieri, deportari, ani grei de inchisoare. Dupa 1989, cand au putut sa plece, sasii au plecat de tot. Aproape toti. Un exemplu: in anul 1939, comunitatea sasilor din localitatea Valea Viilor numara 928 de membri. In 2004 ramasesera 20. Acum mai sunt doar sase.

Singurul lucru bun care li s-a intamplat bisericilor sasesti fortificate in ultimii ani este faptul ca sapte dintre ele au capatat statutul de situri ale Patrimoniului Mondial al UNESCO. In ultima vreme au inceput (de fapt, reinceput, dupa interventiile efectuate in anii ’60) lucrarile de conservare si de restaurare. Volumul si complexitatea lucrarilor reclama, insa, sume considerabile pe care, se vede treaba, bugetele postrevolutionare nu prea sunt dispuse sa le aloce. Au aparul si initiative particulare ori ale unor organizatii nonprofit care lucreaza si investesc in lucrarile de restaurare – cel mai bun exemplu este cel alFundatiei Mihai Eminescu, patronata de Printul Charles al Marii Britanii, cel care, de altfel, a si achizitionat o gospodarie saseasca la Viscri. Interesul Printului Charles pentru batranele localitati sasesti a facut ca, pe aceste meleaguri, sa soseasca si un botanist britanic, dr. John Akeroyd.

Inca de la prima vizita, din anul 2000, John Akeroyd a fost fascinat de zona, considerand-o „una dintre comorile culturale cel mai putin cunoscute ale Europei. Aici, peisajul rural prezinta caracteristici de tip medieval care au supravietuit in mod remarcabil: biserici fortificate, sate pastrate intacte, agricultura mixta nonintensiva in echilibru ecologic cu natura si animalele in salbaticie, sate inconjurate de paduri batrane si pajisti bogate in flori salbatice. O astfel de frumusete si bogatie naturala nu este rezultatul unei simple asamblari de fragmente, ci reprezinta un intreg de o inestimabila valoare stiintifica, culturala si umana.“ In anul 2006, John Akeroyd a publicat, editata de Fundatia Adept, o carte: Peisajul istoric al satelor sasesti din sudul Transilvaniei. Cu o circulatie restransa, lucrarea este, in egala masura, o opera de investigare stiintifica a fostelor teritorii sasesti si o balada incantata si trista a acestora. Prefata cartii poarta titlul: Protejarea unei lumi uitate in folosul generatiilor viitoare. Din pacate, la nivel institutional, se pare ca Romania nu poate pricepe cele doua abstractiuni din enuntul de mai sus, nici alaturarea lor. Daca lumile cu pricina tot sunt uitate, de ce ni le-am mai aminti? Si ce-au a face generatiile viitoare cu ceea ce noi am uitat deja?

Calnic, judetul Alba
Povestea cetatii Calnic incepe in secolul al XIII-lea cu un masiv donjon de piatra, inconjurat de ziduri puternice, folosit ca locuinta nobiliara. La 1430, cetatea a fost vanduta de ultimii descendenti ai familiei nobiliare comunitatii sasesti care, in prima jumatate a secolului al XVI-lea, a inaltat noi centuri de ziduri, a fortificat turnul portii si, pe ruinele unei constructii mai vechi, a ridicat, in incinta interioara, o capela.

Valea Viilor, judetul Sibiu
Localitatea este atestata de la 1263. Aici, in secolul al XIV-lea, a inceput constructia unei biserici, dar infatisarea actuala a lacasului de cult dateaza de la inceputul secolului al XVI-lea. Tot de atunci dateaza si fortificatiile. Orga a fost instalata la anul 1807, dar acum componentele din piele ale delicatului sau mecanism au fost distruse de dihori. Amenajarea drumului ce strabate comuna a obturat sistemul de drenaj al cetatii, astfel incat acum, cand ploua, apa se infiltreaza prin pardoseala de lemn a bisericii.

Biertan, judetul Sibiu
Atestata de la 1283, biserica din Biertan este inconjurata de patru randuri de ziduri de aparare, noua turnuri si bastioane si a fost, vreme de mai bine de 300 de ani (1562-1867) resedinta episcopala a sasilor. Usa sacristiei poarta marturia uluitoarei priceperi tehnice a mesterilor sasi: o incuietoare cu 15 zavoare care se inchid pe trei directii si care sunt actionate, simultan, printr-o singura rasucire a cheii in broasca.

Darjiu, judetul Harghita
Reconstruita in secolului al XV-lea pornind de la o constructie in stil romanic ridicata in secolul al XIII-lea, biserica din Darjiu este protejata de un zid de aparare cu inaltimea de cinci metri. Frescele din interior (din care se mai pastreaza fragmente) au fost pictate la anul 1419. In secolul al XVIII-lea, cand functia de aparare a bisericii-cetate si-a pierdut insemnatatea, in incinta au fost amenajate spatii de depozitare a proviziilor pentru intreaga comunitate.

Saschiz, judetul Mures
Locuita de secui pana la sfarsitul secolului al XIII-lea, localitatea a fost apoi populata preponderent de sasi. Turnul cetatii seamana foarte mult cu Turnul cu Ceas din Sighisoara, intre cele doua comunitati, cea a Sighisoarei si cea a Saschizului, existand o veche rivalitate. Biserica din Saschiz a fost fortificata la anul 1493 si are aspectul unui bastion, etaland la etaj un drum de straja sprijinit in consola. Pentru siguranta comunitatii, sasii au construit pe culmea dealului din apropiere,
intr-un loc greu accesibil, o cetate, astazi in ruina.

Viscri, judetul Brasov
Prima atestare a bisericii dateaza de la 1400, dar aceasta a fost construita pe locul unei biserici romanice inca si mai vechi. In actuala incinta se mai pastreaza patru capiteluri provenind de la biserica romanica, unul dintre ele servind drept cristelnita. Altarul incorporeaza o orga, iar aceasta este, in prezent, supusa unor migaloase si complexe lucrari de restaurare. Zidurile si turnurile de aparare au capatat forma lor definitiva in secolul al XVII-lea.

Prejmer, judetul Brasov
Prima atestare documentara a bisericii dateaza din secolul al XIII-lea. Este una dintre cele mai frumoase si mai puternice din Transilvania si are, alipite de zidul de aparare, 272 de incaperi, cate una pentru fiecare familie a comunitatii (cel mai mare numar de incaperi dintre toate bisericile sasesti fortificate). Altarul gotic a fost pictat intre anii 1450-1460. La intrarea in biserica se pastreaza piatra cu inel de fier de care erau legati nelegiuitii si femeile necredincioase, spre a fi batjocoriti de comunitate la iesirea de la slujba




Nu mergi cu liftul, cu metroul si nici nu cobori vreodata la subsolul blocului, in spatiile acelea stramte unde ti se pare ca te striveste tavanul? O iei la fuga, tipand, cand dai cu ochii de vreun paianjen? Nu suporti sa vezi serpi nici macar la televizor? Fel de fel de fobii – spaime exagerate, nejustificate de vreun pericol real, resimtite sub forma unei anxietati puternice si exteriorizate prin manifestari intense, de genul unor adevarate atacuri de panica – bantuie vietile a surprinzator de multi oameni.

Unele sunt rar intalnite: teama de barbi (de oamenii cu barba, adica; se numeste pogonofobie), de flori (antofobie) sau de obiecte din sticla ori cristale (cristalofobie). Altele, insa, sunt destul de frecvente, cum sunt variatele tipuri de zoofobii (frica de diverse animale).

E interesant ca, in ciuda faptului ca spaimele resimtite sunt irational de puternice, in unele cazuri (in special cand e vorba despre zoofobii) oamenii de stiinta au gasit explicatii care suna rezonabil si care tin de evolutia speciei umane.

Unele fobii, precum o frica panicarda de clovni (coulrofobie), sunt destul de obisnuite la copii, dar in mod normal dispar la maturitate; sunt rari adultii care resimt o astfel de teama. Exista si oameni care sufera de mai multe fobii (afectiune descrisa drept polifobie).

Dar care sunt cele mai obisnuite temeri groaznice ale oamenilor (adulti), cele mai raspandite fobii in lumea occidentala? Iata 10 dintre cele mai comune, conform unei liste intocmite de publicatia Live Science.

Frica de dentist

La drept vorbind, prea putinor oameni le place sa aiba de-a face cu medicii si cu sistemul sanitar dar, de aici si pana la la atacuri de panica sau spaime de neinvins fata de doctori si si proceduri medicale, e cale lunga. Au fost descrise mai multe tipuri de fobii din acesta sfera, precum frica de spital (nosocomefobia), de injectii (trypanofobia) sau o repulsie la ideea de a merge la doctor, in general (iatrofobie), dar nici una nu pare asa de raspandita precum frica de stomatolog (de fapt, nu de bietul doctor, in sine, ci de ceea ce ne face): odontofobia.

Teama de dentist se poate manifesta cu diferite intensitati si nu orice repulsie inseman fobie; pana la urma, e de inteles ca nu-ti place ideea de a sta cu gura cascata, in vreme ce un strain umbla pe acolo cu diverse instrumente metalice taioase ori abrazive – te simti neajutorat si vulnerabil; cu alte cuvinte, te simti in pericol. Dar, in cazul fobiilor adevarate, simpla idee de a merge la dentist sau sunetul „acela” al frezei dentare, care parca iti sfredeleste creierii, sunt uneori de ajuns pentru a le declansa „odotofobicilor” un atac de anxietate, cu palpitatii si transpiratii reci. Din cauza acestei fobii, cei afectati refuza sa mearga la stomatolog, cu consecinte nefaste asupra sanatatii lor, si ajung la dentist doar atunci cand durerea e asa de cumplita, incat devine mai greu de suportat decat frica.

Totusi, exista metode pentru depasirea acestei fobii, metode care merg de la o buna comunicare cu dentistul pana la hipnoza sau acupunctura.

Frica de caini

O zoofobie destul de raspandita, teama de caini (cynofobia) se dezvolta, de obicei, ca urmare a faptului ca persoana a fost, la un moment dat, muscata de un caine sau a asistat la un atac de acest fel asupra altcuiva. Dar exista si oameni care se tem de caini pur si simplu pentru ca stiu ca acestia pot musca.

Acum, sa eviti sa te apropii prea mult de un caine necunoscut e ceva cat se poate de rezonabil; despre cynofobie se poate vorbi nuimai atunci cand e vorba despre o frica extrema de orice exemplar canin, fie el un pekinez blanos, cat o minge, sau un dog german cat un vitel.

Tratamentul acestei fobii – destul de suparatoare, avand in vedere numarul mare de caini pe care ii intalnim zilnic, chiar si in orase – se face, in general, prin obisnuirea treptata cu prezenta cainilor, sub supravegherea unui specialist.

Frica de zbor

Multa lume se teme de zbor, de pierderea contactului linistitor cu pamantul. In vremurile contemporane, acesta frica se exprima, cel mai adesea, prin frica anxioasa de a calatori cu avionul (aviofobie).

Totusi, aviofobicii nu sunt toti la fel. Unii se tem cu adevarat de zbor, de desprinderea de pamant – de fapt, se tem de ideea prabusirii, de gandul de a muri intr-un accident de avion – desi, statistic vorbind, riscul de a muri intr-un accident de avion e foarte mic in comparatie cu riscul de a muri intr-un accident rutier.

Altii sunt, de fapt, claustrofobici; acestia se tem de spatiile stramte, iar teama lor se declanseaza inevitabil la intrarea in spatiul limitat si inghesuit din interiorul unui avion.
Obligati sa zboare cu avionul, multi dintre aviofobici prefera sa recurga la medicamente tranchilizante sau sa se „tranchilizeze” cu cateva pahare de alcool, solutie care are riscurile ei. In ultimul timp, s-au inregistrat succese importante in tratarea acestei fobii prin metode ce implica realitatea virtuala si alte forme de terapii cognitiv-comportamentale.

Frica de tunet si fulger

Exista si oameni care se tem de ceata, de ploaie si de ninsoare; spectrul tulburarilor care implica o teama maladiva de vreme, de aspectele meteorologice, e destul de larg, dar teama de manifestarile violente ale naturii – tunete, fulgere – e de departe cea mai raspandita (si se numeste brontofobie sau keraunofobie).

In realitate, numerosi oameni (aproape trei sferturi dintre americani, de pilda) resimt o oarecare anxietate in timpul unei furtuni violente. Interesant e faptul ca multi se simt jenati de acesta teama si, adesea, ea ramane nemarturisita.

Dar, in cazul adevaratilor fobici, manifestarile de spaima declansate de bubuitul tunetelor nu prea pot fi ascunse.

Specialistii recomanda, pentru a stapani problema, o combinatie de informare serioasa, sprijin din partea celorlalti si exersare a unor tehnici de depasire a anxietatii.

Frica de intuneric

Comuna la copii (care se tem de tot felul de creaturi sau intamplari infricosatoare, ce ar putea aparea odata cu bezna), teama de intuneric trece in randul fobiilor (nyctofobie) atunci cand persista si la varsta adulta (ceea ce se poate intampla daca a ramas netratata in copilarie) si cand anxietatea atinge niveluri extreme, intunericul producand teroare si adevarate atacuri de panica.

Frica de inaltime

Pana la urma, aceasta teama nu pare intrutotul nerationala – e destul de firesc sa ne fie teama atunci cand ne aflam la o mare inaltime si avem impresia ca bariera dintre noi si abis nu e foarte solida. De vreme ce o cadere de la inaltime se poate solda cu rani grave, invaliditate sau chiar moarte, incercam poate, in acest fel, sa ne ferim de pericol.

Dar, in cazul adevaratei fobii de inaltimi (acrofobie), se pare ca persoanele afectate percep inaltimea ca fiind mult mai mare decat este, de unde si reactia lor exagerata. Intr-un experiment, participantilor li s-a cerut sa estimeze inaltimea unei cladiri intai privind-o de la sol, apoi privind de pe acoperisul acesteia. Celor care resimteau cel mai puternic nivel de anxietate constructia li s-a parut cu cca. 3 metri mai inalta atunci cand au privit-o de jos si cu 12 metri (!) mai inalta decat in realitate, atunci cand s-au aflat pe acoperis -diferente disproportionat de mari, in comparatie cu participantii care nu manifestau acrofobie.

Frica de alti oameni

E uimitor cat de multi oameni intra in panica, transpira, au o senzatie de greata si ameteala (uneori chiar lesina!) atunci cand sunt pusi in fata situatiei de a vorbi in fata unei adunari. Cei mai multi dintre noi au emotii la ideea confruntarii cu un public; fobia, insa (sociofobie, in cazul acesta, sau anxietate sociala), se defineste prin prezenta unor manifestari cu adevarat intense si, in cazurile cele mai grave, prin repulsia fata de prezenta oricarei persoane, cu exceptia membrilor apropiati ai familiei.

Inca putin inteleasa si, de aceea, mult studiata, aceasta fobie apare, de obicei, inca din copilarie/adolescenta, de obicei in jurul varstei de 13 ani. Cu rabdare si antrenament, cu sprijin din partea anturajului si apeland la ajutorul unui terapeut, poate fi depasita, reducandu-se anxietatea incercata in prezenta altora la un nivel suportabil.

Frica de spatii amenintatoare

Unii de tem de spatiile aglomerate, pline de lume (agorafobie), altii de spatiile foarte stramte, precum liftul sau camara (claustrofobie); oricum, in perceptia celor afectati, e vorba despre spatii din care ar fi greu sa iesi, sa scapi – de ce anume sa scapi, ce pericol pandeste, asta, de multe ori, nici macar fobicul respectiv nu stie.

Uneori e vorba chiar de fobii mai specifice, precum cea de a traversa un pod.

In formele cele mai dificile, aceste fobii sunt de-a dreptul invalidante, in sensul ca limiteaza libertatea de miscare a persoanelor afectate; acestea pot ajunge sa evite activitati dintre cele mai obisnuite, refuzand, de pilda, sa mearga la cumparaturi, sa calatoreasca intr-o masina sau cu mijlocele de transport in comun sau, pur si simplu, sa iasa din casa.

Frica de paianjeni

Oamenii de stiinta vorbesc, in acest caz, despre o fobie dezvoltata ca mod de aparare, in cursul evolutiei. Printre paianjeni se intalnesc cele mai multe nevertebrate terestre veninoase, incomparabil mai multe decat printre insecte, de pilda, asa ca nu e de mirare ca oameni care n-au nici o problema cu gandaci sau alte goange se tem, totusi, de paianjeni (arahnofobie).

Teama acesta e mult mai des prezenta la femei decat la barbati (chiar de la varste foarte mici) fapt pe care cercetatorii il explica prin diviziunea muncii practicata pe vremea cand oamenii traiau ca vanatori-culegatori: femeile – in a caror sarcina cadea „culesul’ – aveau deseori de-a face cu paianjeni, in cursul activitatii lor de zi cu zi. Au invatat, astfel, ca paianjenii ar putea reprezenta un pericol – pentru ele si copiii pe care ii aveau permanent in grija – si au ajuns sa se teama de ei si sa-i evite.

In schimb, vanatoarea (treaba barbatilor) presupunea alte insusiri – forta fizica, rezistenta la efort, capacitate de orientare si, evident, curaj. Prin urmare, barbatii care, la vederea unui paianjen, ar fi sarit in sus, tipand, n-ar fi fost de nici un folos tribului si speciei.

Frica de serpi

Si acesta fobie pare una „de supravietuire”, altfel nu s-ar explica de ce e atat de raspandita. Pe vremea cand au aparut primii oameni, Pamantul era deja plin de serpi (la ora actuala se cunosc aproape 3000 de specii) dintre care multi erau veninosi. Asadar, serpii puteau fi o amenintare serioasa, iar oamenii au invatat de timpuriu sa se fereasca de ei. Ar fi de inteles, astfel, de ce unii se sperie de serpi chiar daca ii vad doar intr-o poza ori la televizor; fobia de serpi o au multi oameni care nici n-au vazut vreodata un sarpe in realitate.

Intr-un experiment foarte interesant, participantii – adulti si copii – au trebuit sa detecteze imaginea unui sarpe printr-o multitudine de alte imagini ale unor elemente din natura. Si toti au reusit sa detecteze sarpele mai rapid decat alte subiecte – flori, broaste sau omizi. Cercetatorii cred ca acesta abilitate (poate dobandita in cursul evolutiei) de a repera rapid un sarpe in peisaj i-ar fi ajutat pe stramosii nostri sa supravietuiasca si tot ea ar sta la originea acestei fobii (ofidiofobia), una dintre cele mai raspandite din cate exista.

CITESTE SI:

Frici, fobii şi angoase – cum se naşte frica?
Frica are miros si este contagioasa
Frica de inaltimi are legatura cu perceptia verticala
Originile fricii au fost dezvaluite
Frica de paianjeni vine din timpuri stravechi
Circuitele neuronale ale fricii
Cuvinte cheie: frica, frici, fobie, fobii, frica de dentist, Caini, Zbor, Tunet, frica de intuneric, Inaltime, alti oameni, spatii amenintatoare, paianjeni, serpi, sanatate, psihologie, atac de panica




Sute de locuri – case, cimitire, teatre, petice de padure ori de desert, varfuri muntoase sau vai – din intreaga lume, au capatat, de-a lungul vremii, o faima ciudata: acolo se intampla niste lucruri inexplicabile ori, cel putin, neexplicate (stiintific, rational) pana in prezent, ori explicate in asa fel incat explicatiile sunt acceptate doar de cei care cred in paranormal. Aparitii misterioase, disparitii la fel de misterioase, sunete stranii, lumini enigmatice… Incluzandu-le pe cele mai faimoase, precum fantasticul si celebrul Triunghi al Bermudelor si Insula Alcatraz, cu inchisoarea omonima, prin care bantuie fantoma lui Al Capone, iata o lista de 10 locuri pe care sa le aveti in vedere daca sunteti pasionat de fenomene paranormale. Unele dintre aceste “locatii” chiar au devenit destinatii turistice, fiind vizitate anual de mii de pelerini aflati in cautarea unor revelatii, dar si de cercetatori din domeniul fenomenelor paranormale. De ce nu? Intr-o epoca in care ofertele turistice se diversifica si se specializeaza, pentru a se potrivi diferitelor interese ale clientilor, de ce n-ar exista si “tururi paranormale”, destinate celor dornici sa afle ce se gaseste dincolo de cunoasterea lumii in spiritul pozitivismului?

10. Monte Cristo Homestead, Australia

Intr-o epoca obsedata de recorduri, in care titlul de „cel mai”/”cea mai”… orice-o fi, e la mare pret, titlul de „cea mai bantuita casa din Australia”, decernat unei proprietati numite Monte Cristo Homestead, i-a pecetluit acesteia faima. Construita in 1885, de catre Christopher William Crawley, ea a fost ocupata de familia Crawley pana in 1948; a ramas apoi goala pana in 1963, cand a fost cumparata de Reg si Olive Ryan, care au restaurat-o, facand din ea un muzeu si obiectiv turistic. Fenomenele bizare despre care se povesteste ca s-ar petrece in casa includ aparitia unor fantome, lumini ciudate, campuri de forte, sunete fantomatice si chiar mutilari de animale. Ciudateniile sunt atribuite unor intamplari tragice legate de resedinta, printe care uciderea unuia dintre cei care au avut grija de casa, in perioada in care aceasta a ramas neocupata, si zavorarea, timp de mai multi ani, a unui om bolnav mintal in laptaria conacului. Se mai povesteste ca, pe vremea cand in casa locuia familia Crawley, un copil ar fi murit cazand pe scari, o slujnica ar fi cazut de la balcon si un grajdar ar fi pierit ars de viu. In concluzie, resedinta Monte Cristo are o bine stabilita reputatie de loc bantuit, paranormal cat cuprinde, cu toate ingredientele de rigoare, drept care curiosii se inghesuie sa o viziteze, iar mai multe emisiuni de televiziune au filmat aici cate un episod.

9. Myrtles Plantation, SUA

Fosta plantatie coloniala, azi o pensiune, plantatia Myrtles ofera, in afara de cazare si mic dejun, si niste atractii turistice speciale, foarte gustate de o anumita categorie de clienti, de vreme ce domeniul se bucura de o bine-stabilita reputatie de loc bantuit. Se vorbeste despre cel putin 10 crime petrecute in casa respectiva (desi e documentata una singura, petrecuta in 1871, cand administratorul de atunci al domeniului, Wiliam Winter, a fost impuscat, pe veranda casei, de un necunoscut)si despre cel putin 12 fantome care circula pe acolo, cel mai celebru personaj-stafie fiind Chloe. Chloe ar fi fost, se povesteste, o sclava a uneia dintre familiile care au detinut plantatia la inceputul secolului al XIX-lea; se istorisesc pe seama ei o gramada de povesti, care nu prea sunt sustinute de datele istorice, dar suna bine pentru o resedinta bantuita: ca ar fi fost silita de stapanul mosiei sa-i devina tiitoare; ca ar fi incercat sa-si omoare stapanii cu o prajitura otravita; ca a fost prinsa ascultand la usi, pentru a surprinde conversatiile de afaceri ale stapanului si a vinde apoi informatiile altor mosiei concurenti; fiind prinsa, a fost pedepsita prin taierea unei urechi. Ca sa ascunda aceasta mutilare, Chloe ar fi purtat, de atunci, un turban verde, asa ca, dupa cum ghiciti, plantatia e bantuita de o stafie cu infatisarea unei femei cu turban verde. De la infiintarea ei, in 1794, casa a trecut prin mainile multor proprietari; in urma cu cateva decenii, a fost cumparata de James si Frances Kermeen Myers, care nu numai ca erau convinsi ca e bantuita, dar s-au si straduit sa-i consolideze aceasta celebritate, cu ajutorul unei carti scrise chiar de Frances Kermeen Myers si al unor articole care au aparut in diverse publicatii dedicate misterelor. In urma acestor eforturi publicitare, Plantatia Myrtles se bucura azi de faima de a fi „una dintre cele mai bantuite proprietati din America”.

8. Mapimi, Mexic

Dupa legendele care circula, acesta este o zona unde suntele amutesc, pur si simplu, de unde si porecla de „zona tacuta”. Cate ceva se intampla acolo, e adevarat. Legenda a pornit de la faptul ca, aici, undele radio nu se pot propaga usor prin aer, din cauza campurilor magnetice puternice. In anii 1930, un pilot mexican a raportat ca i s-a defectat radioul de bord, in chip misterios, in vreme ce zbura deasupra tinutului; ulterior, si altii au sustinut ca aici radiourile nu functioneaza corect, iar busolele se zapacesc. Ceea ce a adaugat sare si piper acestor istorisiri este faptul ca zona se gaseste localizata intre paralele nordice de 26 si 28 grade latitudine, intre care se afla – pe alte meridiane – si alte locuri interesante, precum piramidele a egiptene, Triunghiul Bermudelor si cetatile sacre din Tibet. Si s-a mai intamplat ceva: in 1970, o racheta Athena a aviatiei SUA a pierdut controlul, a deviat de la ruta, trecand in spatiul aerian mexican si a aterizat in acesta zona. Racheta transporta doua containere cu material radioactiv, drept care o echipa de experti americani a pornit in graba sa recupereze incarcatura. Au cautat trei saptamani racheta pierduta, survoland zona si rascolind desertul; in fine, nu mai lungesc povestea: au gasit-o, au luat niste mostre de sol contaminat radioactiv si au plecat.

Operatiunea a fost, se pare, foarte secreta – adica motivul acestei agitatii a fost secret, pentru ca vanzoleala din desert si de deasupra lui n-avea cum sa ramana secreta (era pe vremea Razboiului Rece, asa ca lumea era si mai isterica decat acum). Pentru ca, la vremea respectiva, nu s-a stiut de ce se intampla tot ce se intampla, lumea a inceput sa-si imagineze ca e vorba despre un fel de Zona 51 din SUA – tot un loc in desert unde se fac cercetari ultrasecrete legate de extraterestri sau cam asa ceva. Adunand laolalta toate aceste informatii si adugand si tendinta spre speculatii, au rasarit o multime de povesti care, insa, nu au fost validate de cercetarile facute pana in prezent: cum ca oamenii nu se pot auzi vorbind unii pe ceilalti, desi se afla la distante mici; cum ca aici se pot vedea destul de frecvent sfere luminoase zburatoare, dar si fiinte umanoide foarte inalte, care cutreiera desertul imbracate in costume mulate de culoare argintie; ca aici e un soi de pol energetic – un loc in care sunt concentrate energiile Pamantului si ca pe partea opusa a planetei ar exista un pol similar… Si uite asa, accesul nefiind restrictionat, zona a devenit rapid o destinatie de top pentru cautatori de OZN-uri, pasionati de mistere si membri a tot felul de secte, care ii asteapta pe extraterestri si organizeaza ritualuri menite sa faciliteze contactele intergalactice.

Trist este faptul ca acest aflux de turisti a dus la o distrugere a lucrurilor cu adevarat pretioase din zona. Fosile si piese arheologice au fost carata cu miile de catre turisti, vegetatia si fauna – care cuprindeau si specii endemice de plante si animale – au fost facute praf, in locul naturii desertice au aparut niste geoglife facute de turisti, pentru turisti, iar populatia saraca din zona a contribuit la declinul propriului habitat adunand si vanzand fosile tuturor calatorilor veniti aici.Locul se bucura in continuare de faima de a fi vizitat de extraterestri si de a fi locul de manifestare a unor misterioase forte telurice si fenomene paranormale, fiind, totodata, un urat si trist exemplu de tinut cazut prada turismului modern, in cele mai daunatoare manifestari ale lui.

7. The Hermitage, Canada

Din aceasta resedinta situata in statul Ontario, Canada, n-au mai ramas decat ruinele, protejate in cadrul unui muzeu si devenite azi un adevarat loc de pelerinaj pentru cei pasionati de fantome si alte fenomene paranormale. Cladita in 1830, casa isi datoreaza, se spune, soarta de loc bantuit unei tragice povesti de dragoste, in care un barbat (dupa o versiune un prieten de familie, dupa alta – vizitiul) indragostit de una dintre femeile din familie (iarasi, versiuni diferite: era o sora sau o nepoata a stapanei casei) a fost respins de stapanul domeniului, cand a cerut mana fetei si, de disperare, s-a spanzurat. Cu aceste povesti dureroase la activ, casa era tocmai potrivita pentrua fi teatrul unor intamplari cu fantome. Vizitatorii relatateaza impresii stranii, despre care nu se stie bine daca doar confirma reputatia locului sau sunt generate de ea: perceperea unor zgomote de pasi, a unor soapte, suspinele unui barbat, o terifianta senzatie de a fi urmarit de cineva, precum si aparitii ale unui barbat si ale unei femei, care ratacesc prin imprejurimi, in imediata apropiere a vestigiilor casei.

6. Heizhu Valley, China

Paranormal made in China: e vorba despre o o regiune muntoasa strabatura de vai si unde au avut loc disparitii de persoane, misterioase si tragice. Ceea ce e interesant la aceasta vale e in primul rand, faptul ca unele dintre intamplarile tragice care ar fi putut da nastere fenomenelor nelinistitoare de aici sunt de data recenta; nu intamplari vechi de un secol-doua, ci doar de decenii. De pilda, se zice ca, in 1949, cand cu instalarea puterii comuniste in China, 30 de soldati din Kuomintang au intrat in vale si n-au mai iesit niciodata. In 1976, trei membri ai unei expeditii de prospectori au disparut si ei aici. Dupa trei luni de cercetari, le-au fost gasite scheletele. In 1995, din doi soldati intrati in vale, n-au mai fost gasite decat armele. De-a lungul timpului, presa chineza a relatat si alte intamplari sinistre si enigmatice din aceasta „vale a mortii”. Mai exista si povesti despre o faptura cu infatisare de maimuta antropoida, inalta de vreo doi metri, cu corpul acoperit de par galbui; un fermier a afirmat, in 1974, ca a vazut-o cu ochii lui, iar legendele locale vorbesc despre aceste fapturi, pe care localnicii le numesc „stramosii zeului muntelui”.

In cea mai dificila portiune a vaii, traiau candva a stramosii grupului etnic Yi – una dintre multele etnii minoritare enigmatice ale Chinei. Dupa legenda, accesul strainilor in vale era interzis, iar cei care incercau sa patrunda erau pedepsiti. Printre atatea povesti de groaza, exista oare si niste explicatii rationale, macar pentru unele dintre ciudatele intamplari din Valea Heizhu? Una dintre cele mai intersante – si periculoase – caracteristici ale regiunii este faptul ca e brazdata de vaile a numeroase cursuri de apa, acoperita de paduri foarte dese si stropita de o mare cantitate de precipitatii, astfel incat umiditatea e foarte ridicata. Iar acest cumul de factori are ca efect aparitia unei ceti foarte dese, ce umple pur si simplu vaile. Oamenii de stiinta cred ca disparitiile misterioase ale unor persoane in acest tinut se datoreaza pur si simplu faptului ca acestea s-au ratacit, din pricina cetii groase. Fara vizibilitate, pierzandu-si reperele necesare pentru orientare, bietii oameni s-au abatut din drum si au colindat zile in sir, la intamplare, prin padurea deasa, in cel din urma cazand, epuizati, cine stie pe unde.

5. Ben MacDhui, UK

Al doilea varf ca marime din marea Britanie, muntele Ben MacDhui, din Scotia, este socotit salasul unei creaturi msterioase, numita Am Fear Liath Mòr (Omul Cenusiu), in existenta caruia cred surprizator de multe persoane. In aparenta, ar fi vorba despre o creatura humanoida de talie mare, acoperita cu par – adica un soi de ruda europeana a lui Yeti din Asia sau Bigfoot din America de Nord. Culmea e ca pana si aceia n-au vazut creatura – si nici nu cred in existenta ei – povestesc totusi despre anumite senzatii stranii pe care le-au incercat in cursul ascensiunii pe munte: senzatia unei prezente nevazute in imediata apropiere, zgomote de pasi… destul de inspaimantator, cand te gandesti, daca te afli singur pe un munte invaluit in ceturi, asa cum e adesea Ben MacDhui. E drept, exista si explicatii stiintifice date acestor stranii fenomene – de pilda, prezenta unui urias cenusiu a fost interpertata drept un spectru Brocken – un fenomen care se petrece atunci cand soarele se afla la un anumit unghi deasupra orizonmtului, iar in jur se afla ceata sau nori. In anumite conditii, umbra unei persoane ser poate proiecta pe ceata din jur, si datprita pozitiei particulare a soarelui, umbra cu pricina e foarte lunga, astfel incat, zarita cu coada ochiului, cand este singur pe munte si deja speriat de amintirea povestilor despre omul cenusiu, s-ar putea sa ai senzatia ca respectiva creatura infricosatoare tocmai ti-a aparut in preajma.

4. Boy Scout Lane, SUA

E un drum ce trece printr-o padure, un drum infundat, care se opreste brusc, in mijlocul codrului. Istoric vorbind, nu exista nici o inregistrare a vreunui accident tragic petrecut in acesta zona. Dar legende sangeroase povestesc ca aici si-au aflat sfarsitul mai multi cercetasi (de unde, cica, vine si numele de aleea cercetasilor – desi, oficial, explicatia este ca terenul a apartinut candva Asociatiei Cercetasilor din America,). Baietii ar fi fost ucisi de… si aici, informatiile variaza – de instructorul lor, sau de soferul autobuzului, sau de un incendiu… – in orice caz, e vorba despre un numar de copii care au pierit de moarte violenta, ceea ce a conferit locului aura sa de loc bantuit. Multi dintre cei care au trecut pe aici au raportat impresii stranii: senzatia ca sunt priviti de cineva (fara a fi nimeni in jur, evident), ca aud zgomot de pasi si crengi frante, ca vad lumini (ca luminile unor lanterne), miscandu-se prin padure, iar unii soferi care au oprit pe acest drum sustin ca pe masinile lor ar fi aparut amprente ce pareau lasate de niste maini de copii… Brrr!

3. Balete Drive, Filipine

Soseaua Balete, din Quezon City, Filipine, este teatrul unor legende despre aparitii misterioase, mai ales despre aparitiile unei oarecare „doamne in alb”, o femeie cu parul lung, imbracata in camasa de noapte si care apare, in intuneric, in calea masinilor ce trec pe sosea. Specialistii in paranormal spun ca ca ar fi vorba despre o femeie violata de soldatii japonezi in timpul invadarii Filipinelor, in cel de-al doilea razboi mondial. Dar legenda are, pesemne, si niste fundamente care tin de traditiile culturale locale. Soseaua e marginita de copaci balete (banyan), despre care filipinezii cred ca sunt salasul unor demoni, spirite ratacitoare si tot felul de entitati malefice.Oricum soferii sunt sfatuiti sa evite acea strada noaptea, mai ales daca sunt singuri in masina.In 1988, a fost turnat si un film cu acest subiect, Hiwaga sa Balete Drive (Mister pe Balete Drive), in care „eroina” e fantoma unei femei care ar fi murit in timpul dominatiei spaniole asupra Filipinelor (secolul al XIX-lea) si care isi cauta inca dragostea nemuritoare.

2. Insula Alcatraz, SUA
Cu o lunga si interesanta istorie, insula Alcatraz, din largul coastei vestice a Statelor Unite ale Americii, a gazduit, in afara de un far, un fort si o inchisoare militara, un celebru penitenciar federal – astazi muzeu – in care a fost detinut, printre altii, Al Capone, cel mai cunoscut dintre gangsterii Americii. Iar inchisoarea federala de la Alcatraz e scena unor aparitii ciudate si sunete stranii, toate puse pe seama faptului ca aici s-au petrecut niste morti violente, ale unor oameni care oricum aveau multe pe constiinta, iar spiritele lor nu si-au gasit inca linistea, drept care nu-i lasa in pace nici pe cei vii. Cum insula si mai ales fosta inchisoare sunt azi obiective turistice foarte populare, reputatia de loc bantuita e intretinuta in special de relatarile vizitatorilor, dintre care unii afirma ca au auzit cu urechile lor oameni tipand si vorbind si usi trantindu-se in interiorul inchisorii. Dar si cativa gardieni si politisti si-au adus contributia la consolidarea faimei bizare a locului, povestind ca au vazut si auzit fantome; exista si o relatare a unui martor care a auzit un sunet de banjo venind dinspre dusuri(!). Oricum, multa lume e convinsa ca spiritul lui Al Capone e inca la Alcatraz, ceea ce sporeste celebritatea insulei si a puscariei aferente.

1. Triunghiul Bermudelor

Cel mai cunoscut loc al misterelor, Triunghiul Bermudelor a devenit faimos mai ales pentru numeroasele disparitii „ciudate” petrecute in cuprinsul sau. Inca din 1950, se vorbeste despre avioane si ambarcatiuni care s-au pierdut aici, iar lista lor e ingrijorator de lunga. Pentru unele dintre ele, au fost gasite, in cele din urma, explicatii rationale satisfacatoare, dar pentru cateva nu s-au gasit inca astfel de lamuriri – situatie satisfacatoare si ea, de altfel, in felul ei, pentru cei care cred cu adevarat ca zona este una cu insusiri bizare. Interventii ale extraterestrilor? Suspendarea temporara a legilor fizicii? Caracter paranormal, pur si simplu, orice o fi insemnand asta? Acestea sunt diverse explicatii propuse pentru evenimentele care n-au putut fi explicate prin argumente normale – eroare umana, catastrofe naturale sau defectiuni ale aparaturii. Surse oficiale au precizat, pe de alta parte, ca in Triunghiul Bermudelor n-ar fi disparut mai multe nave si avioane decat dispar in alte regiuni ale oceanului mondial si ca unele dintre incidentele raportate au fost descrise eronat sau dramatizate in mod voit, unii autori contribuind in mod direct si intens la edificarea unei reputatii stranii a Triunghiului.

Triunghiul cu pricina este o zona care se intinde de la Stramtoarea Florida, Insulele Bahamas si Caraibe, in vest, pana la est de insulele Azore – deci o arie foarte larga; in plus, e una dintre cele mai circulate regiuni ale lumii, mii de vase navigand pe aici pentru a lega intre ele porturi din Europa si America.; de asemenea, o gramada de avioane strabat spatiul aerian de deasupra acestei zone care, pe deasupra, e si bantuita frecvent de furtuni tropicale. Si atunci, numarul – considerat mare – de disparitii sa fie mare doar pentru ca, in general, pe aici trec foarte multe vapoare si avioane, iar procentual sa fie, asa cum spun agentiile oficiale, similar cu cel mediu inregistrat in alte zone? Tot ce se poate. Oricum, Triunghiul Bermudelor (sau Triunghiul Diavolului) e insusi „locul paranormal” prin excelenta, un prototip, un model, o chintesenta de loc paranormal – cel putin in mentalul colectiv. Toate celelate locuri bantuite par inofensive ca niste parculete pentru copii, in comparatie cu el. Dar, asa cum o sa vedeti, mai sunt destule care, pentru cei cu adevarat pasionati de paranormal, sunt cum nu se poate mai atragatoare




Vrem nu vrem, figura romantic-sangeroasa a vampirului este adanc intiparita in cultura noastra, fiind de altfel prezenta, sub o forma sau alta, in folclorul de pe toate continentele. Dar ce ar fi putut sa-l inspire pe Bram Stoker sa scrie Dracula? De unde a inceput totul?

Potrivit biochimistului canadian David Dolphin, o clasa de boli rare ale sangelui, transmise in general pe cale ereditara – porfiriile -, ar putea explica intreaga mitologie a vampirilor, de la Dracula si pana la Twilight-ul zilelor noastre. Sa fie oare toti acesti don Juani sinistri si nemuritori, care dorm in sicrie luxoase si seduc tinere domnite (daca nu cumva au ghinionul ca cineva sa le infiga un tarus in inima), doar victimele inocente ale unor diagnostice gresite?

Porfiriile sunt determinate de un metabolism defectuos al porfirinelor, celule din grupul hemului, pigmentul celulelor rosii ale sangelui, responsabil cu capturarea si degajarea oxigenului.

Exista 7 tipuri principale de porfirii, asociate unor dereglari de intensitati si caracteristici simptomatologice diferite. La cei care sufera de unul dintre tipuri, porfirine „singuratice” se acumuleaza in diferite tesuturi, dar mai ales in piele. Mici bombe cu ceas letale, „detonate” atunci cand sunt expuse la lumina prin generarea de radicali liberi capabili sa distruga celulele care le adapostesc.

In forma de Porfirie eritropoietica congenitala sau Morbul lui Gunther, principalele simptome sunt o puternica anemie (de unde si clasica paloare a vampirilor) si fotosensibilitatea, poate cea mai cunoscuta dintre caracteristicile acestora. Intr-adevar, intocmai cum i s-ar intampla si unui nosferatu, bolnavul de porfirie trebuie sa evite expunerea directa la soare, altminteri pielea din zone precum fata, partea dorsala a mainilor si talpilor, de pe antebrate si picioare, se arde, favorizand aparitia leziunilor tegumentare cu continut lichid.

O alta caracteristica insolita si bizara a acestei boli este si eritrodontia, o dereglare care da dintilor literalmente o culoare rosie fosforescenta, sugerand astfel o alungire disproportionata a caninilor, care devin de altfel de-a dreptul vizibili pe intuneric. Totul se datoreaza insa acelorasi porfirine, care se depoziteaza in fosfatul de calciu al dintilor. Si lucrurile nu se opresc aici.

In alte cazuri mai putin frecvente, porfiria poate cauza si retragerea gingiilor, care asociata eritrodontiei ar face dintii oricui sa para „inumani”, dar si rahitismul articulatiilor, in mod deosebit cel al mainilor (agravat de deficienta de vitamina D, vezi lipsa contactului cu lumina soarelui), care incep sa semene a gheare. Cu trecerea anilor, boala duce la deformarea chipului bolnavului, care deja incercat de paloarea extrema si simptomele mai sus mentionate, capata toate semnalmentele unei creaturi demoniace.

Si tot porfirinele ar putea explica si aversiunea vampirilor fata de usturoi: anumite substante chimice din el – precum dialil sulfona -, au ca efect cresterea productiei de porfirine in organism si agravarea bolii.

Cea mai frecvent intalnita forma de porfirie, Porfiria Cutanata Tardiva (PCT), se manifesta prin aceeasi fotosensibilitate cu leziunile cutanate de rigoare la contactul cu razele UV, dar mai este caracterizata si de un exces de pilozitate la nivelul fetei, in special al pometilor si fruntii, care-l face pe bolnav sa semene cu un lup, un liliac sau oricum o fiara. (De obicei, pacientul afectat de PCT este barbat, trecut de 40 de ani, alcoolic, dar in timpurile moderne a crescut si incidenta bolii la femei, odata cu utilizarea estrogenilor in anticonceptionale.)

Sistemul nervos, dupa cel circulator, este cea de-a doua tinta a acestei boli. Ocazional, un bolnav de porfirie poate sa manifeste dereglari neurologice puternice, urmate de o paralizie care sa-l tina intr-o stare cataleptica timp de mai multe zile. Se pare ca, in trecut, au existat numeroase cazuri de bolnavi de porfirie care s-au trezit comod asezati in sicriu , participand la propria lor inmormantare. Iata asadar o alta explicatie a bizarului life-style al vampirului.

De asemenea, in Evul Mediu, rudele bolnavilor de porfirie, crezand ca le fac un bine, le dadeau acestora sa bea sange de bovine sau porcine, in speranta ca se vor intrema si li se va mai atenua paloarea. In realitate, contrar bunelor intentii, aceasta dieta „sangeroasa” nu numai ca le punea viata in pericol expunandu-i la o sumedenie de alte boli, dar a reprezintat si motivul pentru care bolnavii au intrat in „vizorul” Bisericii, fiind asociati fortelor Raului.

Ce sa mai spunem ca, in Evul Mediu, nici nu-ti trebuia mai mult decat sa fii sa o persoana alba ca varul care evita soarele (prin urmare si pe Dumnezeu) si iese din casa numai noaptea, cu dintii lucind si chipul devastat, ba mai si cautand sange, pentru a fi perceput ca intruchiparea perfecta a Diavolului (si tocmai severitatea Inchizitiei catolice l-ar fi facut pe Bram Stoker sa asocieze vampirului ura fata de Cruce si de Dumnezeu.)

Pe de alta parte, tot in trecut, in viata de zi cu zi, oamenii intrau mult mai des decat acum in contact cu animale precum lupii, vulpile, ursii si liliecii; se putea cu usurinta intampla ca ele, prin intermediul unei muscaturi sau chiar prin simplul contact cu saliva, sa le transmita boala vulgar denumita „rabie”.

Legat de rabie si de legatura ei cu vampirii, ar mai fi ceva de precizat: la animale, boala se manifesta sub doua forme diferite, rabia furioasa si cea muta; desi ambele provoaca moartea victimei intr-o saptamana de la manifestarea primelor simptome, forma furioasa se manifesta la circa 70% dintre cei muscati.

Iar daca rabia muta se manifesta in prima instanta prin paralizia maxilarului, cea musculara survenind dupa o zi-doua, rabia furioasa da simptome total opuse, mai ales la animale: victima este hiperactiva, prin urmare nu doarme, ci „vagabondeaza”. Este de asemenea, extrem de agresiva, atacand orice fiinta vie cu care intra in contact.

Precum vampirul, care cu aparenta lui de lup sau de liliac, face „prozeliti” muscand alti oameni pentru a le bea sangele. Si desigur, dupa cum preciza Dolphin cu ani in urma intr-un interviu, un tarus infipt in inima ar omori pe oricine.



et cetera